Cum procedaţi dacă, de exemplu, aţi primit o somaţie de la Fisc pentru diferenţe de plată la impozitul pe venit datând din 2002 sau 2003 de care nu aţi ştiut până acum? În primul rând, trebuie transmisă o notificare Agenţiei de Administrare Fiscală (ANAF), respectiv Direcţiei de finanţe publice care a făcut somaţia. Totodată, trebuie cerute daune pentru că termenul de prescripţie a obligaţiilor fiscale, de cinci ani, a fost depăşit. Ulterior, dacă Fiscul nu îşi recunoaşte eroarea, se contestă în instanţa de contencios administrativ şi se face o cerere de suspendare a executării silite, prin ordonanţă preşedinţială dată de instanţă.

Începând din acest an, ANAF a devenit mult mai activă în recuperarea creanţelor de la persoanele fizice. Tot mai multe somaţii de plată ajung la datornici, numai că unii au obligaţii neplătite mai vechi de cinci ani şi nu ar mai trebui să plătească. Potrivit reprezentanţilor Fiscului, emiterea titlurilor de creanţă se face folosind un sistem informatic, şi din acest motiv vechimea datoriilor poate fi mai mare de cinci ani.

Reguli de prescripţie

Dreptul de a stabili obligaţii fiscale curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală. În cazuri excepţionale, termenul este de zece ani, atunci când rezultă din săvârşirea unor fapte penale.

„Practic, organele fiscale au dreptul să stabilească obligaţii doar pentru ultimii cinci ani, anteriori celui în care are loc verificarea. Dacă un impozit a fost eronat calculat sau nu a fost deloc calculat şi a trecut termenul de prescripţie, Fiscul nu mai poate stabili sume de plată şi nici obligaţii accesorii (penalităţi, majorări de întârziere)“, explică Sorin Istrate, managing partner Contexpert.

De asemenea, executarea silită se prescrie în termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.

Actele de executare silită înseamnă orice somaţie, notificare de plată, titlu executoriu. Termenul de prescripţie se întrerupe dacă debitorul, înainte de începerea executării silite sau în cursul ei, a plătit la un moment dat chiar şi o mică parte din datorie, recunoscând, implicit, obligaţia de plată. Termenul de prescripţie curge de la început, din momentul acelei plăţi, precizează Istrate. De exemplu, în 2009 se prescriu datoriile care datează din 2003 dacă, în acest interval, persoana în cauză nu a primit nicio notificare sau somaţie de la Fisc sau nu s-a început executarea silită asupra sa şi nu a făcut nicio plată în contul acestora.

Conform Codului de procedură fiscală, se pot prescrie orice tip de impozite şi taxe datorate bugetului de stat (de exemplu venit, profit, TVA, accize) şi bugetelor locale, precum şi contribuţiile, amenzile şi alte sume care se constituie în venituri ale bugetului general consolidat, indiferent dacă sunt datorate de firme sau de persoane fizice.

sursa:www.capital.ro