Fiecare reprezentaţie din ultimul an a piesei „Crimă şi pedeapsă“, montată la teatrul bucureştean Bulandra, a fost jucată cu casa închisă, biletele fiind epuizate încă din ziua în care piesa era anunţată. Motivele sunt, pe de o parte, calitatea spectacolului regizat de Yuriy Kordonskiy, numărul mic de locuri disponibile în sală (puţin peste două sute) şi preţul mic al biletelor.

Pentru cei care nu sunt de acord cu acest din urmă argument (potrivit diverselor sondaje, majoritatea românilor care nu calcă pragul sălilor de spectacol acuză costul ridicat al biletelor) am făcut o comparaţie: astfel, un bilet pentru piesa „Visul unei nopţi de vară“ costă, în cazul unui teatru londonez, 40 de lire sterline (45 de euro), varianta montată la Kennedy Center din Washington îşi aşteaptă spectatorii contra unei sume cuprinse între 55 şi 125 de dolari (38-87 de euro). La Teatrul Naţional Bucureşti (TNB), intrarea la aceeaşi piesă costă maximum 30 de lei (7 euro).

Reuşite pe toate fronturile

Apreciat pe plan internaţional pentru calitatea spectacolelor puse în scenă, ultimul exemplu reprezentându-l „Faust-ul“, lui Silviu Purcărete, singura piesă jucată timp de o săptămână cu casa închisă în cadrul Festivalului de la Edinburgh, teatrul românesc este şi cel mai ieftin din Europa. „Interesul autorităţilor este de a oferi spectacolele publicului larg la preţuri accesibile“, explică această strategie Traian Petrescu, directorul adjunct al Teatrului de Comedie din Bucureşti. Care pare să fi funcţionat, ultimii trei ani aducând pentru instituţiile teatrale din întreaga ţară o veritabilă renaştere: interes crescut al spectatorilor, ceea ce a atras după sine înmulţirea pie­­selor prezenta­te şi a premiilor internaţionale ob­ţinute. „În acest interval, numărul de bilete vândute a crescut anual cu 20%, în condiţiile în care preţul biletelor a fost majorat cu doar 10%“, exemplifică secretarul literar al teatrului Odeon, Tamara Susoi.

De altfel, stagiunea încheiată la începutul verii a reprezentat pentru majoritatea teatrelor un festin. „Am înregistrat un record din punctul de vedere al numărului de bilete vândute, al gradului de ocupare pe săli şi al încasărilor din vânzarea biletelor“, spune Claudia Cârlig, directoarea de relaţii publice a TNB. Chiar şi în acest context, reprezentaţii teatrelor estimează pentru stagiunea ce stă să înceapă o creştere cu 10% a numărului de bilete vândute.

Creşterea preţurilor, de neconceput

Punerea în scenă a unui spectacol costă, în general, între 10.000 şi 50.000 de euro. Există, firesc, şi excepţii, cea mai cunoscută fiind „Burghezul gentilom“, piesă jucată la TNB şi considerată de majoritatea criticilor „epică şi megalomană”. Pe de o parte, pe bună dreptate: de-a lungul celor trei ore de spectacol, pe scenă se perindă în jur de 130 de oameni, fapt ce a contribuit la un cost uriaş al montării, raportat la piaţa autohtonă: circa 300.000 de euro.

În general, pro­duc­ţia unei piese este acoperită, în proporţie de aproximativ 60%, din vânzarea de bilete. Potrivit oamenilor de teatru, ca să amortizezi în totalitate mon­tarea unei piese ar trebui ca, timp de măcar 30 de reprezentaţii, să joci cu casa închisă. Sau, spun ei, ar mai fi o soluţie: creşterea preţului biletelor la 90-100 de lei, variantă exclusă din start, pe motiv că ar reduce gradul de ocupare a sălilor la mai puţin de jumătate din capacitate.

157 de mii este numărul de spectatori care au urmărit spectacolele Teatrului Naţional „I.L.Caragiale“ din Bucureşti în stagiunea 2008-2009, în creştere cu 25% faţă de intervalul precedent

Teatrele mici joacă o dramă continuă

Sărăcie Salariile mici ale actorilor (de 1.217 lei, mediu net, conform datelor Institutului Naţional de Statistică pe luna iunie) reprezintă principala nemulţumire a oamenilor de teatru. I se adaugă o serie de probleme cauzate, de multe ori, de procesul de descentralizare, cu alte cuvinte, de trecere, în anumite cazuri, din subordinea Ministerului Culturii către autorităţile locale. Mult mediatizata situaţie a Teatrului Judeţean din Deva, unde Consiliul Local a decis, în prima jumătate a acestui an, disponibilizarea a 65 din cei 72 de actori angajaţi, este doar un exemplu.

Inegal Potrivit Cristinei Modreanu, direc­torul artistic al Festivalului Naţional de Tea­tru (31 octombrie - 9 noiembrie), în instituţiile din provincie „există motive serioase de îngrijorare. În teatre există o stare de deprimare, blazare şi chiar de revoltă, iar lipsa tehnicii de scenă face ca unele spectacole să arate demodat”. Cristina Modreanu s-a plâns, de asemenea, în repetate rânduri, de bugetul extrem de restrictiv pus la dispoziţie anul acesta pentru eveniment, de 1,1 milioane lei, mai mic cu aproape 80% faţă de anul trecut.

sursa:www.capital.ro

parteneri:Cazare Brasov