De ce antreprenorii români aleg calea exilului formal

Din cauza legislaţiei economice depăşite, mulţi manageri aleg calea exilului formal pentru afacerile lor. Reacţia autorităţilor române se lasă aşteptată mult şi bine, proiectul legii holdingului nefiind considerat prioritar.

După ce a anunţat public că îşi va reorganiza toate afacerile într-un holding în Cipru, Radu Georgescu, preşedintele GECAD, a fost uimit de reacţia puternică pe care a declanşat-o ştirea în mass-media şi în mediul economic. Antreprenor de succes în domeniul IT, Georgescu a apelat la compania de consultanţă şi audit PricewaterhouseCoopers, care i-a recomandat o astfel de reorganizare. „În măsura în care investiţiile mele au crescut, a apărut necesitatea de a crea un instrument care să le consolideze. Este o măsură administrativă, firmele vor plăti în continuare statului aceleaşi taxe şi impozite, însă pentru orice investitor care ajunge la un anumit nivel noţiunea de holding devine necesară“, spune antreprenorul. Probabil că multă lume a perceput mişcarea lui Georgescu drept o palmă dată statului român, însă acest fapt este adevărat doar în măsura în care România nu are nici până acum o lege a holdingului. Mulţi antreprenori au făcut ori s-au gândit să facă o astfel de reorganizare, fără a fi neapărat tentaţi de paradisul fiscal din Cipru sau altele de acest gen. Alţii însă nu iau în calcul emigrarea formală a afacerilor pe meleaguri mai propice. Probabil, în speranţa că o lege a holdingului, aflată de mult în pregătire, va fi adoptată şi la noi.

Cine pleacă şi cine rămâne?

„Ana Holding este o afacere prin excelenţă românească. Angajaţii noştri sunt preponderent români, investiţiile noastre sunt făcute preponderent în România, iar taxele şi impozitele noastre merg la bugetele statului român. De aceea, deşi din punct de vedere strict fiscal am fi avantajaţi de înregistrarea într-un stat unde se aplică o legislaţie de afaceri modernă, deocamdată nu luăm în calcul o asemenea opţiune“, explică, pentru Capital, George Copos, preşedintele grupului Ana Holding.

Pe vremea când era vicepremier, omul de afaceri a inclus într-un pachet de legi privind stimularea mediului de afaceri şi legea holdingului.

„Proiectul legii holdingului făcea parte dintr-un program mai amplu de iniţiative legislative, care urmărea să vină în sprijinul mediului de afaceri românesc: introducerea unor reglementări actuale cu privire la afacerile transfrontaliere, reglementarea insolvenţei, a relaţiilor cu patronatele şi a procedurii aprobării tacite, sprijinirea IMM (cu deosebire a microîntreprinderilor)“, spune Copos. „Proiectul a rămas în aşteptare şi în ziua de azi deoarece, în opinia mea, sprijinirea efectivă a dezvoltării sănătoase a mediului de afaceri nu reprezintă nici în prezent o prioritate pentru guvernanţii noştri“, adaugă omul de afaceri, care ar fi fost, la rândul său, beneficiar direct al acestei legi.

„În primul rând, o lege a holdingului funcţională ar permite o mai bună valorificare a sinergiilor care se pot crea în interiorul unui grup de afaceri precum Ana Holding. În al doilea rând, coordonarea activităţii societăţilor comerciale care fac parte dintr-un holding ar fi mult mai bună şi ar beneficia de un cadru legal adecvat, care să nu lase loc de interpretări. În fine, nu sunt de neglijat facilităţile fiscale pe care o asemenea lege le-ar putea introduce“, explică George Copos.

Incultură economică şi percepţii eronate

Cipru este doar una dintre destinaţiile preferate de antreprenorii care îşi controlează afacerile din străinătate. Pe lângă Radu Georgescu, Radu Timiş, proprietarul grupului Cris-Tim, a ales aceeaşi destinaţie, preferată anterior şi de Sorin Ovidiu Vântu, de exemplu. Dinu Patriciu, unul dintre primii care au decis înfiinţarea unei structuri tip holding, a ales Elveţia, această din urmă ţară fiind preferată şi de Cristian Burci ca sediu social pentru grupul International Railway Systems.

„Am preferat Cipru pentru că este aproape, în primul rând, dar şi pentru că este o ţară membră a Uniunii Europene; acest aspect este foarte important“, explică Radu Georgescu. „În acest moment, e-payment este numărul unu pe piaţă, cu o cotă de 90%, şi se extinde în Polonia şi Cehia, Avantgate este numărul doi mondial pe piaţa de distribuţie electronică de software, iar Axigen este în top 10 în lume pe segmentul soluţiilor pentru servere de e-mail“.

Chiar dacă nu este considerat un paradis fiscal, Austria este o altă destinaţie favorabilă înfiinţării holdingurilor şi se află, la rândul ei, în apropierea României, de aceea a fost preferată de unii oameni de afaceri, mai ales din Transilvania. „După Cipru, Austria este, probabil, cea mai favorabilă pentru înfiinţarea unor structuri de tip holding“, explică Markus Piuk, managing partner al casei de avocatură Schoenherr şi Asociaţii. Printre motivele amintite de acesta, se numără faptul că în Austria nu se impozitează câştigurile de capital din vânzarea participaţiilor străine mai mari de 10%, pe care holdingul le-a ţinut mai mult de un an, există o reţea bine pusă la punct de tratate pentru evitarea dublei impuneri, iar sistemul de calcul al impozitelor la nivel de grup permite ca pierderile unor subsidiare să se compenseze cu profiturile altor subsidiare la nivelul holdingului, reducând efectiv impozitul pe profit datorat la nivel de grup. „În plus, chiriile la Viena sunt relativ mici în afara centrului, legislaţia comercială şi practica judiciară sunt foarte bine puse la punct şi nu există birocraţie“, adaugă Piuk.

Speriate de faptul că s-ar putea trezi cu o scădere a sumelor încasate din impozite, autorităţile plimbă din sertar în sertar proiectul legii holdingului. „Cultura economică insuficientă, inclusiv a unor formatori de opinie, a avut ca rezultat inducerea în opinia publică a percepţiei eronate potrivit căreia un offshore este sinonim cu evaziunea fiscală, cu spălarea de bani negri, cu afacerile ilegale. Din păcate, legislaţia de afaceri românească este neclară cu privire la acest tip de afacere şi favorizează în acest fel menţinerea acestei percepţii greşite“, concluzionează chiar un fost vice-premier al României.

Justificare Potrivit datelor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (ONRC), în România sunt înregistrate 1.918 societăţi comerciale care au în denumire termenul „holding“, semn că, cel puţin în intenţie, antreprenorii care le-au înfiinţat au luat în calcul o structură de acest tip pentru afacerile lor. Sute dintre aceste societăţi sunt însă radiate sau nu au depus bilanţurile de mai mulţi ani. Multe dintre aceste companii sunt controlate însă de holdinguri offshore.

Definiţie O structură de tip holding este o firmă care deţine pachete de acţiuni de control în alte companii. Aceasta nu produce bunuri sau operează servicii, ci, mai degrabă, singurul ei scop este acela de a fi o entitate de control pentru alte companii, de multe ori cu domenii de activitate diverse. Unul dintre cele mai cunoscute exemple de holding este Barkshire Hathaway, deţinut de omul de afaceri american Warren Buffet.

sursa:www.capital.ro

parteneri:www.reklama360.ro

Posted on 12:57 by Dl. Calin and filed under , , | 0 Comments »

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cazare Brasov